vineri, 16 ianuarie 2009

"E timpul să arătăm de ce sunt în stare fjsciştii!"



Cunoscut în spaţiul online ca Rigidu’, Unicul Căpitan este aducătorul celei mai mari performanţe fotbalistice la FJSC: locul 4 la ediţia de anul trecut a Cupei Universităţii. A debutat pentru FJSC la Cupa Bobocilor, în meciul câştigător contra celor de la Litere (4-3), făcând în acelaşi sezon şi pasul către reprezentativa de „seniori”. A preluat banderola de căpitan al echipei mari în 2008 de la Simbolul Alex Smurfu. A adunat cele mai multe selecţii pentru „jurnalişti”, evoluând în 12 meciuri oficiale, şi este considerat un exemplu de către componenţii echipei atât în teren, cât şi în viaţa extrasportivă.



Rigidule, în primul rând vreau să te întreb ce înseamnă pentru tine să porţi banderola de căpitan al echipei de fotbal a FJSC-ului?
Trebuie să recunosc că este o mare onoare pentru mine să vă reprezint, însă acolo jos, în iarbă, toţi suntem egali. Îmi place să mă gândesc că echipa asta are 7 căpitani.

Ai preluat banderola de la Simbolul echipei, Alex Smurfu. Rămâne acesta un lider în vestiarul fjsc-iştilor?
Banderola mi-a fost predată de către Smurfu într-un moment în care lucrurile nu erau foarte limpezi la echipă. Pierdusem 3 meciuri din 5 la boboci şi nu mulţi ne dădeau şanse să ieşim din grupe la Cupa Universităţii. Smurfu este un personaj carismatic, iar prezenţa lui în vestiar este de mare folos, mai ales pentru colegii noştri mai tineri, care au multe de învăţat de la el, atât în ceea ce priveşte ştiinţa jocului, cât şi din determinarea cu care abordează fiecare joc.

Bănuiesc că cel mai greu moment din cariera ta de fjscist a fost înfrângerea ruşinoasă din finala mică de anul trecut, contra „popilor”. Ce ai simţit la sfârşitul acelei partide?
Este adevărat. Deşi am făcut o primă repriză fantastică, mi-am dat seama încă de la pauză că echipa era vlăguită, iar partea a doua a meciului avea să fie una teribil de grea pentru noi. Trebuie să recunosc că, la un moment dat, am vrut chiar să ies din teren…

Ar fi trebuit să ne baricadăm în apărare în a doua repriză? Am condus cu 2-0 la pauză...
Nu cred că ne-ar fi ajutat. Poate că nu am fi luat atâtea boabe, dar, sincer, nu cred că am fi putut rezista. Soluţia ar fi fost, ştiu că o să-ţi placă la nebunie ce o să zic acum (râde), formarea unei echipe scurte, însă carenţele de pregătire fizică şi-au spus cuvântul.

Să trecem la momentele frumoase. Care crezi că a fost cel mai bun joc prestat de „generaţia de aur” a FJSC-ului?
Cred că cel cu Ştiinţe Politice. Lăsând la o parte scorul fluviu, am observat că echipa a jucat foarte bine colectiv, pase scurte, devieri, şuturi din prima, cam ceea ce trebuie să joace o echipă mare la Cupa Universităţii. Este adevărat că nici adversarul nu ne-a pus mari probleme, dar este meritul nostru că am făcut spectacol pentru fani.

Care este jucătorul indispensabil al FJSC-ului în opinia ta?
S-ar putea să te surprind, dar, în opinia mea, lipsa "Panterei" de la meciul cu „călugării” s-a simţit mai mult decât ne-am fi dorit.

Coechipierii te consideră un model, atât în teren, cât şi în afara lui. Mentorul tău, nea Coca, este motivul pentru care eşti atât de liniştit în viaţa privată?
Încerc să văd partea frumoasă a fiecărui om pe care îl cunosc. Nea Coca este un profesionist desăvârşit, un om deosebit şi, ori de câte ori sunt in preajma lui, se manifestă in mine o emulaţie, care mă împinge spre performanţă.

Ce măsuri vei lua dacă Emo-Mutu va continua să consume stupefiante?
Am mare încredere în Emo-Mutu. A avut nişte probleme de ordin fizic în trecut, însă acum cred că s-a maturizat şi este conştient că stupefiantele, lamele şi Tokyo Hotel nu pot reprezenta o consolare în cazul în care nu va reuşi să explodeze în această ediţie a Cupei Universităţii.

Ce părere ai despre galeria FJSC-ului? Ar trebui ca fetele să se implice mai mult în susţinerea noastră?
Din păcate, fanii nu au fost lângă echipă în trecut. Sper totuşi ca asta să se schimbe anul acesta şi să vedem o afluenţă de fjscei în tribunele de la Drept. Nu putem însă să-i uităm pe adevăraţii noştri suporteri, care ne-au susţinut permanent, şi le mărturisesc că anul acesta vom fi mai montaţi ca niciodată să facem o mare performanţă pentru FJSC.

Luăm Cupa anul acesta?
Acesta este gândul nostru, pentru asta ne pregătim. Eu, cel puţin, nu pot să uit înfrângerea cu „pitagoreii” din semifinale. Am îndurat destule înfrângeri de la ei. E timpul să le arătăm de ce sunt în stare fjsciştii. Mi-ar plăcea să-i întâlnim în finală, ar fi cea mai dulce răzbunare…

2 comentarii:

  1. Razvan:
    Pentru a ilustra mai bine personalitatea Unicului Capitan voi reproduce urmatoarea felie de viata. Era o zi ploioasa de tomana pe care o petreceam in incinta R3.Stateam cu John Sile si cugetam la dilemele vietii cand de mine s-a apropiat un tanar fjscist.Parea un jurnalist ca oricare altul si totusi nu. Era ceva special la el...avea o scanteie aparte."Domnule Szabo, pot sa va vorbesc?" m-a interpelat el.Dupa cateva secunde in care l-am masurat din cap pana-n picioare i-am spus "apropie-te si spune-mi ce te framanta". A inceput timid: "imi cer scuze ca va deranjez dar stiu cata putere aveti in aceasta facultate si am vrut sa va cer ajutorul. Eu am un vis, sa creez o echipa de fotbal cum avea Fjsc-ul in anii '90 cand se remarcau printre titulari Horia Moraru sau Marian Petcu". Il vedeam cum se inflacareaza pe masura ce-mi expunea dorinta sa fierbinte: "stiu ca am decazut intre timp dar stiti eu cred ca putem deveni ce am fost odata si mai mult decat atat, dupa cum spunea Petru Rares". Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa-l sprijin pe omul asta sa-si realizeze visul: o echipa scurta a FJSC care sa aduca din nou titlul. De atunci totul e istorie, echipa a progresat, totul merge bine si suporterii au in minte un singur nume : Razvan Ion.

    RăspundețiȘtergere