Cum s-a văzut victoria cu Dreptul din teren

Lucică, unul dintre cei cinci eroi de astăzi, care, conform spuselor celor prezenţi la meci, ar fi evoluat fără greşală în apărare, a scris un post în care povesteşte istoria meciului cu Dreptul, văzută din teren. Deşi, contrar obiceiului său, care l-a făcut celebru în echipa bobocilor fjscişti, astăzi nu a consumat niciun "întăritor", vice-căpitanul s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor celor din tribune şi a contribuit la una dintre cele mai frumoase victorii ale FJSC-ului. În 5 oameni, cu portarul nostru, Marian, pe post de libero, noii fjscişti i-au umilit pe cei de la Drept chiar în faţa susţinătorului lor numărul 1, Manole, unul dintre arbitrii partidei. Iată cum a simţit Lucică partida:

Unu , doi, trei, patru , cinci. Mai număr o dată: unu, doi , trei , patru (cu emoţie), cinci … Nu îmi iese numărătoarea. Da, mă, asta este, suntem doar cinci. Jucăm aşa, nu avem ce face. Nici măcar Alex Nedea, căpitanul, care altă dată ne încuraja nu mai poate spune nimic.

“Băieţi, asta este, jucaţi aşa, luaţi bătaie oricum, sunt mai buni ca voi”, ne zice Manole arbitrul, într-o proastă încercare de a ne consola.

”Hai! Hai!!” ne strigă Nedea. Ne permitem o mică aroganţă, ne postăm cu toţii în faţa careului şi îi aşteptăm. Pase scurte. Vine. Ai mei, ca brazii, dintr-o dată se năpustesc spre minge. “Smurfule, unde îmi sunt gogoşilee?... Cum mai alerg eu acum?”. Dragoş recuperează. Un dribling scurt, al doilea, pasă spre Matei. Merge. Mingea se învârte şi în cinci. Şi încă ce bine se învârte! “Ba parcă îmi e poftă de o gogoaşă”. Nedea se agită pe partea dreaptă. Dragoş vine să apere reduta, până şi Matei, căruia nu îi stă în caracter să se apere, este la mijlocul terenului. “Vezi, Smurfule! Dacă veneai cu gogoaşa aia o scoteam pe asta!”.

Încep să meargă pasele. Oare cât mai rezistăm? În mintea noastră ştiam că la un moment dat vom ceda. Matei încearcă marea cu degetul. Fentă scurtă, şut şi GOOOOOOOLL!!!! Incredibil, cei cinci conduc cu 1-0! Manole zâmbeşte parşiv. De pe margine, echipa de aur se bucură mai mult ca noi.

Curat-murdar. Nu cedăm. ”A dracu' gogoaşa aia, Smurfule!!!”. Marian joacă un fel de libero. Mingea mai trece o dată pe lângă. Dreptul se năpusteşte spre noi. “Bravo Lucică…ia-l pe piept” :) Dragoş recuperează din nou. Neobosit, mai face o cursă spre poarta adversă. Aroganţa devenea deja prea mare. Cei cinci de la FJSC fugeau cât pentru două echipe. GOOOOOOLLL!!! Un auotgol al celor de la Drept. Glumiţa începea să devină glumă în toată regula.

“Smurfule, cum mă mai pornesc io din loc fără gogoşi?”. Pauza a fost bine meritată. Am tras în piept aerul jegos de Bucureşti şi hai, pi cai, oştenii mei. Cei cinci se ridică la luptă în faţa “armatei roşii” de la Drept. Gooooooool!!! 3-0 pentru FJSC, iar Manole scrâşnea printre dinţi “alea iacta est”. Ştiam că ne apropiem de o victorie frumoasă! Cu Codul Penal în discuţie publică, Dreptul abia dacă mai mişca. Cobra Nedea mai muşcă încă o dată pe contraatac, de data aceasta letal!! 4-0 pentru FJSC.

Un meci, o poveste, dar mai ales o echipă. Marian, Dragoş, Alex, Lucian şi Matei au fost o echipă. Aroma de vestiar nu mai este o legendă pentru noi, chiar se simte din plin. Şi dacă am învăţat ceva după acest meci este că: “Smurfule, se poate şi fără gogoşi, frate!!!".

P.S. Nu am vrut să îi menţionez pe cei absenţi pentru că oricum nu ar fi contat.

Lucică

Îndrăgostiţi de fotbal

De Valentine's Day, membrii echipei de fotbal a FJSC s-au reunit pentru o nouă şedinţă de pregătire. Antrenamentul a constat, de această dată, într-o miuţă lejeră pe gazonul artificial de la Dristor, devenit deja locul oficial de pregătire al fjsciştilor. Întâlnirea s-a dovedit de bun augur, pe lângă întreţinerea condiţiei fizice, membrii "generaţiei de aur" văzând la lucru şi câteva tinere speranţe din anul 1. Căpitanul nostru, Rigidu', va urma să se edifice în următoarele meciuri amicale asupra valorii acestora, luând totodată o decizie în legătură cu cooptarea lor în dreamteam-ul fjscist. Deocamdată, Dragoş de la anul 1 a reuşit, prin evoluţia sa din 14 februarie, să-i atragă atenţia liderului nostru din teren, surse din anturajul acestuia declarând că bobocul fjscist l-a încântat pe căpitan prin determinarea şi tehnica de care a dat dovadă. Ceilalţi tineri fjscişti trebuie să demonstreze în continuare, concurenţa pentru un loc în echipa verde-portocalie devenind incredibilă. Doar o pregătire exemplară, coroborată cu evoluţii bune în Cupa Bobocilor, îl poate determina pe purtătorul banderolei să le trimită o telegramă de convocare la echipa mare.

Pantera Filip a reuşit intervenţii miraculoase în poartă, surprinzând întreaga echipă prin calităţile de goalkeeper, nebănuite de nimeni până acum. Cu toate acestea, el rămâne să ne impresioneze la creaţie, acolo unde este nevoie neapărată să-şi pună talentul la contribuţie.
Simbolul Alex Smurfu a părut mult mai calm ca de obicei, lipsa unei mize precum cea de la Cupa Universităţii determinându-l să evolueze degajat, doar rareori vociferând la adresa colegilor de echipă. Văzând mai apoi că Inconfundabilul marchează gol după gol, a încercat să îl tachineze, ironiile sale neatingându-şi ţinta, ci dimpotrivă, obligându-l pe acesta să se concentreze şi mai mult şi să puncteze la fel de decisiv.
Rigidu' a avut o evoluţie constantă, realizând câteva faze frumoase atunci când a ieşit din apărare, finalizate prin unele pase de gol şi chiar goluri.
O altă prezenţă care merită remarcată este cea a fostului nostru jucător, Cezar. Dovedind de ce a fost odată membru al uneia din cele mai importante echipe ale Universităţii, ex-fjscistul a marcat unele goluri splendide, cu execuţii surprinzătoare, la vinclu. Jocul său merită apreciat cu atât mai mult cu cât lipsa pregătirii fizice este evidentă la acest fost component al FJSC-ului.

Din păcate, multele absenţe nu pot fi trecute cu vederea. Alex Blondul, pe care l-am apreciat personal ca fiind numărul nostru 1, nu s-a prezentat la antrenament din motive financiare, la acea oră conducându-şi angajaţii din biroul său de la Dragan Industries. Viaţa extrasportivă a lui Emo-Mutu şi a lui Clau-gol Sârmă ne pun serios pe gânduri. Clau-gol şi-a anunţat revenirea în echipă, însă, deocamdată, nu a bifat nicio prezenţă la antrenamentele fjsciştilor, iar Emo-Mutu dezamăgeşte din nou după problemele avute în trecut, de ordin fizic şi cu drogurile.

Una peste alta, o întâlnire benefică pentru componenţii "generaţiei de aur" a FJSC-ului care au demonstrat, dacă mai era nevoie, că fotbalul reprezintă, înainte de orice, marea lor dragoste.

"Acum ori niciodată!"

Ionel, poreclit de căpitanul echipei "Piatră Ponce" datorită faptului că este un adevărat stâlp al apărării, este decanul de vârstă al FJSC-ului. A debutat în tricoul verde-portocaliu atunci când ceilalţi membri ai "generaţiei de aur" a FJSC-ului nici nu ştiau dacă vor deveni vreodată studenţi la Jurnalism. Este un jucător extrem de devotat echipei, modest (după cum veţi vedea în interviu), un coechipier cu care îţi face mereu plăcere să stai în aceeaşi jumătate de teren.

Ionele, eşti cel mai experimentat membru al echipei noastre. Ai cele mai multe competiţii la activ, dintre toţi fjsciştii. Care este, în opinia ta, cea mai bună echipă de fotbal din istoria FJSC-ului?
Când am intrat la FJSC, în 2004, era o echipă mai mult de baschetablişti, care jucau la mişto fotbal, dar care nu lăsau nici pe alţii să joace. Pe urmă, în anul 2, băieţii ăia au terminat şi cu cei din grupa mea (eram 7 băieţi) am încropit o echipă, zic eu, mult mai rezonabilă. Am avut un băiat atacant care juca foarte bine. Era fotbalist profesionist, juca la Sportul Studenţesc. Am luat locul 4 în 2005, pe urmă nu am mai jucat cu facultatea că s-a spart gaşca. Am revenit în 2008 când actuala echipă este mult mai bună decât ce a fost până acum.

Să-nţelegem că ai vrut să debutezi în anul 1 şi ai fost dat la o parte...
Da, era un cerc de inşi cam îngâmfaţi care râdeau de tine dacă voiai să te duci cu ei la fotbal. Le-aş fi zis ceva, dar erau şi cam masivi unii dintre ei şi nu prea aveai ce să faci.

Căpitanul echipei, Rigidu', ţi-a spus "Piatră Ponce" pentru că eşti un adevărat stâlp al apărării. Ce părere ai despre porecla ta?
E foarte, foarte caterincoasă, îmi place.

Este adevărat că te-ai înscris la masterat la FJSC doar pentru a mai evolua încă 2 ani în echipa de fotbal?
(râde) Da, este unul dintre motive, trebuie să recunosc. De ce? Să explic. Când am venit să mă înscriu la master nu eram foarte încântat de materiile pe care le voi studia, dar mă gândeam că măcar mai vin pe la şcoală, colegi, fotbal. Deci da, am dat la master şi pentru echipa de fotbal.

Care consideri că a fost cel mai bun joc al tău în tricoul FJSC-ului?
Nu ştiu ce să zic, e cam greu. Nu am strălucit niciodată. Cred că am făcut meciuri constante, eu am încercat să dau tot ce aveam mai bun. Nu mereu mi-a reuşit. Cred totuşi că cel mai bun meci l-am făcut în 2005. Atunci am pierdut cu fosta echipă cu 9-0 parcă. Eu eram fundaş, ca şi acum, stânga, dar nu a trecut nimic de mine. Toţi din echipa adversă m-au felicitat atunci, a fost un sentiment ciudat. Pierdusem, dar parcă aş fi câştigat. Acum cred că joc constant ca în ziua aia. Una peste alta, poate echipa FJSC ar fi mai în măsură să spună care a fost cea mai bună evoluţie a mea în actuala formulă.

Sţii că fanele sunt mereu dornice să îi cunoască pe membrii echipei. Spune-le câteva lucruri despre tine.
Sunt foarte secretos când vine vorba de viaţa personală. Cred că cea mai mare onoare adusă dragostei e să o ţii ascunsă. Şi aşa simt despre toate lucrurile personale şi foarte importante. În rest, nu prea am timp liber aşa cum aş vrea. Îmi place mult să călătoresc, istoria, tradiţii, obiceiuri. Şi ca orice jurnalist aş vrea să schimb lumea. Restul le ştie prietena mea (zâmbeşte).

Eşti mulţumit de galeria FJSC-ului sau ai vrea mai mulţi oameni în tribune anul acesta?
Ai pus degetul pe rană. Cred că toţi am juca dacă nu mai bine, măcar mult mai motivaţi cu o galerie care să ne susţină. Ar trebui să vină cât mai mulţi şi mai ales multe (zâmbeşte) să ne susţină. Nu o să îi dezamăgim şi o să fie mândri că sunt fjscişti. Sunt sigur de asta. Cred că şi coechipierii ar zice acelaşi lucru. Mereu ne-a lipsit galeria, părerea mea.

Care crezi că este cel mai bun jucător al FJSC-ului?
Hm. Păi sunt doi. Deci îmi place cum joacă Filip şi cum joacă Alex Blondul. Alex are forţă, vitalitate, e mai vioi, dar uneori exagerează cu acţiunile individuale. Filip e mai liniştit, dar vede foarte bine jocul. Restul jucătorilor sunt şi ei foarte buni dacă se concentrează.

Ce aspiraţii mai ai ca membru al "generaţiei de aur" a FJSC-ului?
Cred că aceleaşi pe care le are orice fjscist atunci când intră pe teren: să câştige Cupa şi să arate că echipa jurnaliştilor poate fi cea mai tare măcar o dată în istorie.

Crezi că suntem suficient de puternici încât să cucerim acest grandios trofeu?
Ne lipseşte un portar. Dacă am avea un portar bun şi dacă ne mai întâlnim des la antrenamente eu cred că avem şanse. Dar trebuie să tragem tare că mai sunt echipe bune. Poate plecăm cu şansa a doua, dar asta ar trebui să ne motiveze să încurcăm calculele tuturor şi să le dăm peste nas celor care se uită de sus la noi. Acum ori niciodată!

La final, transmite-le un mesaj susţinătorilor noştri.
O să fie o competiţie strânsă, în care o să jucăm cu presiune pe noi, sper să apară cât mai puţine greşeli, dar sunt sigur că FJSC va intra pe teren cu cei mai buni jucători pe care îi are şi aceştia vor da totul pentru echipă. Vă aşteptăm în număr cât mai mare să ne insuflaţi curaj atunci când poate ne va lipsi. Sper să nu se întâmple asta, oricum.

"E timpul să arătăm de ce sunt în stare fjsciştii!"

Cunoscut în spaţiul online ca Rigidu’, Unicul Căpitan este aducătorul celei mai mari performanţe fotbalistice la FJSC: locul 4 la ediţia de anul trecut a Cupei Universităţii. A debutat pentru FJSC la Cupa Bobocilor, în meciul câştigător contra celor de la Litere (4-3), făcând în acelaşi sezon şi pasul către reprezentativa de „seniori”. A preluat banderola de căpitan al echipei mari în 2008 de la Simbolul Alex Smurfu. A adunat cele mai multe selecţii pentru „jurnalişti”, evoluând în 12 meciuri oficiale, şi este considerat un exemplu de către componenţii echipei atât în teren, cât şi în viaţa extrasportivă.



Rigidule, în primul rând vreau să te întreb ce înseamnă pentru tine să porţi banderola de căpitan al echipei de fotbal a FJSC-ului?
Trebuie să recunosc că este o mare onoare pentru mine să vă reprezint, însă acolo jos, în iarbă, toţi suntem egali. Îmi place să mă gândesc că echipa asta are 7 căpitani.

Ai preluat banderola de la Simbolul echipei, Alex Smurfu. Rămâne acesta un lider în vestiarul fjsc-iştilor?
Banderola mi-a fost predată de către Smurfu într-un moment în care lucrurile nu erau foarte limpezi la echipă. Pierdusem 3 meciuri din 5 la boboci şi nu mulţi ne dădeau şanse să ieşim din grupe la Cupa Universităţii. Smurfu este un personaj carismatic, iar prezenţa lui în vestiar este de mare folos, mai ales pentru colegii noştri mai tineri, care au multe de învăţat de la el, atât în ceea ce priveşte ştiinţa jocului, cât şi din determinarea cu care abordează fiecare joc.

Bănuiesc că cel mai greu moment din cariera ta de fjscist a fost înfrângerea ruşinoasă din finala mică de anul trecut, contra „popilor”. Ce ai simţit la sfârşitul acelei partide?
Este adevărat. Deşi am făcut o primă repriză fantastică, mi-am dat seama încă de la pauză că echipa era vlăguită, iar partea a doua a meciului avea să fie una teribil de grea pentru noi. Trebuie să recunosc că, la un moment dat, am vrut chiar să ies din teren…

Ar fi trebuit să ne baricadăm în apărare în a doua repriză? Am condus cu 2-0 la pauză...
Nu cred că ne-ar fi ajutat. Poate că nu am fi luat atâtea boabe, dar, sincer, nu cred că am fi putut rezista. Soluţia ar fi fost, ştiu că o să-ţi placă la nebunie ce o să zic acum (râde), formarea unei echipe scurte, însă carenţele de pregătire fizică şi-au spus cuvântul.

Să trecem la momentele frumoase. Care crezi că a fost cel mai bun joc prestat de „generaţia de aur” a FJSC-ului?
Cred că cel cu Ştiinţe Politice. Lăsând la o parte scorul fluviu, am observat că echipa a jucat foarte bine colectiv, pase scurte, devieri, şuturi din prima, cam ceea ce trebuie să joace o echipă mare la Cupa Universităţii. Este adevărat că nici adversarul nu ne-a pus mari probleme, dar este meritul nostru că am făcut spectacol pentru fani.

Care este jucătorul indispensabil al FJSC-ului în opinia ta?
S-ar putea să te surprind, dar, în opinia mea, lipsa "Panterei" de la meciul cu „călugării” s-a simţit mai mult decât ne-am fi dorit.

Coechipierii te consideră un model, atât în teren, cât şi în afara lui. Mentorul tău, nea Coca, este motivul pentru care eşti atât de liniştit în viaţa privată?
Încerc să văd partea frumoasă a fiecărui om pe care îl cunosc. Nea Coca este un profesionist desăvârşit, un om deosebit şi, ori de câte ori sunt in preajma lui, se manifestă in mine o emulaţie, care mă împinge spre performanţă.

Ce măsuri vei lua dacă Emo-Mutu va continua să consume stupefiante?
Am mare încredere în Emo-Mutu. A avut nişte probleme de ordin fizic în trecut, însă acum cred că s-a maturizat şi este conştient că stupefiantele, lamele şi Tokyo Hotel nu pot reprezenta o consolare în cazul în care nu va reuşi să explodeze în această ediţie a Cupei Universităţii.

Ce părere ai despre galeria FJSC-ului? Ar trebui ca fetele să se implice mai mult în susţinerea noastră?
Din păcate, fanii nu au fost lângă echipă în trecut. Sper totuşi ca asta să se schimbe anul acesta şi să vedem o afluenţă de fjscei în tribunele de la Drept. Nu putem însă să-i uităm pe adevăraţii noştri suporteri, care ne-au susţinut permanent, şi le mărturisesc că anul acesta vom fi mai montaţi ca niciodată să facem o mare performanţă pentru FJSC.

Luăm Cupa anul acesta?
Acesta este gândul nostru, pentru asta ne pregătim. Eu, cel puţin, nu pot să uit înfrângerea cu „pitagoreii” din semifinale. Am îndurat destule înfrângeri de la ei. E timpul să le arătăm de ce sunt în stare fjsciştii. Mi-ar plăcea să-i întâlnim în finală, ar fi cea mai dulce răzbunare…