Baietilor... Da, fetelor! - Episode III

"Strang oameni pentru echipa de fotbal a facultatii!" Acest enunt a penetrat adanc cortexul celor prezenti (ma refer aici la cei care pot traversa pe zebra fara sa se opreasca sa-si lege sireturile, la cei care nu-si verifica sistematic pulsul atunci cand privesc din fotoliu o cursa de 100 m plat sau la cei care nu ridica cortul atunci cand surprind un sfarc la tv) , scurtcircuitandu-l si dand nastere astfel unor impulsuri senzoriale ce i-au determinat pe temerarii fjscei sa descinda pentru prima oara in arena de la Drept. Un taram, ce vor afla ei mai tarziu, avea sa le fie extrem de ostil. Si nu, ostilitatea nu provine din aroma vestiarului.

O dimineata racoroasa de primavara. Roua diminetii te gadila efectiv in cur daca faceai mersul piticului pe iarba terenului de la Drept. In vazduh, ciripitul pasarelelor, care se ascundeau printre crengile noduroase sau sub fustele sifonate, ii sensibiliza pe cei care tocmai isi incepeau ziua cu o shaorma vartoasa.
Isi fac aparitia la teren o privire simbolica, un pas rigid si un zambet inconfundabil, exact in aceasta ordine. Impreuna cu ei la teren au sosit Filip, cel care avea sa devina un pradator de temut pentru adversari, si Clau-gol sarma, care a reprezentat sarma/liantul echipei. Singurul absent (a nu se confunda cu absint!) a fost atitudinea lejera, acesta preferand sa proiecteze, inconjurat de plapuma, viitorul echipei.
Cei de-acum 5 fjscei au patruns demn in vestiar, insa nu s-au putut acomoda cu mirosul prieteniei din Unibuc, chiar daca au fost intampinati de privirile pline de candoare ale propagatorilor, si au ales sa se schimbe in tribuna.
Pe un teren alaturat era o larma de nedescris. Singurul lucru pe care fjsceii il puteau intelege era repetarea obsesiva a doua cuvinte: "Da, fetelor"! Intotdeauna dupa acest "Da, fetelor", se lasa o liniste apasatoare si stanjenitoare. Cei 5, atrasi de acest mister s-au indreptat catre locul cu pricina. A fost primul moment in care fjsceii au simtit ca fortele obscure de la Drept ii coplesesc. Cel de-al 4-lea fiu al lui Ion Dolanescu desena cu creioane colorate viitorul echipament al matematicienilor si din cand in cand, rostea un percutant: "Da, fetelor!" In teren, mingea de fotbal era zgariata de cele mai urate fete pe care le vazusera vreodata fjsceii: fara tate, fara cur si cu mult par pe picioare.
Deodata, transa neplacuta in care intrasera cei 5 este intrerupta de o voce calda, mladioasa: "Baietilor..."

VA URMA

Omul din umbră

Nu ştiu câţi dintre voi cunosc acest lucru, dar în 2006 FJSC a câştigat Cupa Universităţii la baschet. A trecut în finală chiar de "şahiştii" de la Matematică, probabil unica victorie a fjsceilor în faţa singurelor persoane care fac sex cu calculatorul. E bine că găsesc şi ei modalităţi de a se face fericiţi.

După cum am tot anunţat pe blog, şi eu şi Unicul Căpitan, anul acesta avem un obiectiv deosebit de îndrăzneţ: câştigarea Cupei Universităţii. Pe care mi-ar plăcea să o cucerim chiar în finală cu maeştrii cifrelor (cum să fii maestru al cifrelor?). Ceea ce îmi amintesc, că veni vorba de echipa care ne bate constant la Cupa Bobocilor sau la Cupa Universităţii, e că pe banca celor de la Mate se afla Dumitrescu. Pentru cei care nu ştiu, el e un prof de sport de la Drept, care organizează şi, în acelaşi timp, arbitrează competiţiile între facultăţi, alături de domnul Gozu şi de Moise (care nu prea se bagă la chestii din astea fiindcă e foarte lipsit de chef).

După primele 2 minute şi câteva greşeli flagrante în apărare, era deja 2-0 pentru tocilarii de la Mate. În final ne-au bătut destul de clar, cu menţiunea că la câteva faze controversate Dumitrescu punea presiune pe arbitru şi el lua, bineînţeles, deciziile în favoarea "şahiştilor". Prins pe la vreo 6-2 în euforia posibilităţii echipei sale de a se califica din grupe, începuse să îşi îndemne jucătorii: "Hai, nu ne relaxăm. Tragem pentru golaveraj, s-ar putea să avem nevoie cândva de el". S-a încheiat, ei au făcut golaveraj, iar Dumitrescu s-a dus la toaletă să-şi rezolve problemele personale fiindcă majoretele Universităţii îi făcuseră poftă şi de altceva, nu doar de fotbal. Iată-le în acţiune pe fetele care l-au determinat pe noul Alex Ferguson să îşi părăsească elevii pentru o altă activitate, mult mai plăcută pentru el:


Eliberat de stres, a atacat semifinalele Cupei Bobocilor. Din păcate pentru el, şi pentru acei Casanova pe care îi antrena, calificarea din grupe n-a mai sosit fiindcă nici dacă ar fi arbitrat trei de Dumitrescu meciul cu Geografia "şahiştii" n-ar fi învins.

O întâmplare care merită povestită aici, petrecută când Dumitrescu visa deja la cucerirea trofeului, l-a avut ca protagonist chiar pe acest om din umbră al competiţiilor sportive universitare. Membrii echipei FJSC-ului, printre care Simbolul Alex Smurfu, Unicul Căpitan "Rigidu", managerul Răzvan Szabo şi je, se aflau în tribunele "stadionului" de la Drept. Cine trece pe lângă noi? Da, aţi ghicit, chiar maestrul combinaţiilor, Dumitrescu. Redau aici, din memorie, discuţia dintre Simbol şi tehnicianul "şahiştilor":

Smurfu: Ar trebui să vă puneţi un tricou alb pe dumneavoastră! (n.r.- "şahiştii" erau sponsorizaţi de Bergenbier, care le-a oferit tuturor câte un echipament alb). Dumitrescu: Eu măcar vin aici la fiecare meci, sunt alături de echipa mea. Profesorul vostru de sport unde e?
Smurfu: Păi de Jurnalism se ocupă domnul Sakizlian. El nu are treabă cu fotbalul. El predă judo şi culturism.
Dumitrescu: Păi ce, crezi că eu am trecută specialitatea fotbal? Eu predau canotaj şi body-building (n.r.-toţi încep să se prăpădească de râs).
Smurfu: Se vede, dom' profesor.

P.S. Sakizliane, ia şi tu exemplu de la omul din umbră. Pune şi tu presiune pe arbitri, poate luăm şi noi Cupa anul ăsta.