Baietilor... Da, fetelor! - Episode III

"Strang oameni pentru echipa de fotbal a facultatii!" Acest enunt a penetrat adanc cortexul celor prezenti (ma refer aici la cei care pot traversa pe zebra fara sa se opreasca sa-si lege sireturile, la cei care nu-si verifica sistematic pulsul atunci cand privesc din fotoliu o cursa de 100 m plat sau la cei care nu ridica cortul atunci cand surprind un sfarc la tv) , scurtcircuitandu-l si dand nastere astfel unor impulsuri senzoriale ce i-au determinat pe temerarii fjscei sa descinda pentru prima oara in arena de la Drept. Un taram, ce vor afla ei mai tarziu, avea sa le fie extrem de ostil. Si nu, ostilitatea nu provine din aroma vestiarului.

O dimineata racoroasa de primavara. Roua diminetii te gadila efectiv in cur daca faceai mersul piticului pe iarba terenului de la Drept. In vazduh, ciripitul pasarelelor, care se ascundeau printre crengile noduroase sau sub fustele sifonate, ii sensibiliza pe cei care tocmai isi incepeau ziua cu o shaorma vartoasa.
Isi fac aparitia la teren o privire simbolica, un pas rigid si un zambet inconfundabil, exact in aceasta ordine. Impreuna cu ei la teren au sosit Filip, cel care avea sa devina un pradator de temut pentru adversari, si Clau-gol sarma, care a reprezentat sarma/liantul echipei. Singurul absent (a nu se confunda cu absint!) a fost atitudinea lejera, acesta preferand sa proiecteze, inconjurat de plapuma, viitorul echipei.
Cei de-acum 5 fjscei au patruns demn in vestiar, insa nu s-au putut acomoda cu mirosul prieteniei din Unibuc, chiar daca au fost intampinati de privirile pline de candoare ale propagatorilor, si au ales sa se schimbe in tribuna.
Pe un teren alaturat era o larma de nedescris. Singurul lucru pe care fjsceii il puteau intelege era repetarea obsesiva a doua cuvinte: "Da, fetelor"! Intotdeauna dupa acest "Da, fetelor", se lasa o liniste apasatoare si stanjenitoare. Cei 5, atrasi de acest mister s-au indreptat catre locul cu pricina. A fost primul moment in care fjsceii au simtit ca fortele obscure de la Drept ii coplesesc. Cel de-al 4-lea fiu al lui Ion Dolanescu desena cu creioane colorate viitorul echipament al matematicienilor si din cand in cand, rostea un percutant: "Da, fetelor!" In teren, mingea de fotbal era zgariata de cele mai urate fete pe care le vazusera vreodata fjsceii: fara tate, fara cur si cu mult par pe picioare.
Deodata, transa neplacuta in care intrasera cei 5 este intrerupta de o voce calda, mladioasa: "Baietilor..."

VA URMA