Hai revergorare!

Impulsionat de colaboratorul meu, care traieste o superba poveste de dragoste, dar si de faptul ca nu mi-am gasit inca un job, am hotarat sa "revergorez" proiectul Aroma de vestiar. Sunt sigur ca fanii nostri (in numar de 4) se vor bucura, avand in vedere ca au vizitat destul de des blogul, chiar daca acesta a intrat in vacanta de cateva luni bune. Inconfundabilul mi-a promis ca va fi alaturi de mine, cel putin in serile in care nu se va plimba cu barca in Cismigiu.

S-au intamplat foarte multe de cand nu ne-am mai ocupat de blog: Inconfundabilul s-a indragostit, Banel a explodat cu Motherwell, Mane s-a temut pentru viata lui pe serpetinele din Bulgaria (cum e Mane, a fost cam periculos acolo, nu?), iar candidatii premium FJSC s-au intalnit cu studentii pentru deja traditionalul derby disputat pe una din aleile "Tineretului"(tineretului nu e o metafora aici).

Vom trata in zilele urmatoare fiecare subiect enumerat mai sus, dar astazi ne vom concentra pe ultimul, pentru ca ne priveste in mod direct. Am inteles ca s-au facut progrese semnificative fata de anul trecut. In primul rand s-a folosit o minge rotunda, a carei principala caracteristica a fost reprezentata de faptul ca ea sarea in unele momente din asfalt, dar si din tibiile catifelate sau mai putin epilate ale participantilor. Apoi, meciul a durat ceva mai mult de 10 minute. Nu in ultimul rand, trebuie remarcat ca FJSC nu incurajeaza discriminarea nici macar la fotbal. O curajoasa fjscista s-a luat la tranta cu fiarele, intrand in acest fel in atentia noastra pentru selectia urmatoare. Una peste alta, a fost un show pe placul publicului, atat cat a durat.

Se pare ca exista viata pentru FJSC si dupa generatia de aur!

Culisele bataliei finale!

Ieri a avut loc batalia decisiva a unui razboi ce a durat 3 ani. Multi dintre noi au aflat in decursul acestui razboi aprig, ca in relatiile publice si dragoste nu exista reguli. Unii au pierdut lupte importante la IRP, CP sau GC, dar dorinta de a-l deposeda pe Fabian de steagul verde-portocaliu a fost prea mare si fjsceii s-au regrupat si au revenit de pe propriile meleaguri( Tulcea, Buzau, Pitesti, Alexandria, Brasov, Berceni, Matasari sau Rahova) si au populat cu o arzatoare dorinta de victorie teatrul de lupta de la R1. Batalia a durat 4 ore, timp in care Cristi Cretu a avut timp sa foloseasca raportorul si compasul. La finalul celor 4 ore, in ochii fjsceilor se putea citi victoria, o victorie asteptata de unii de cativa ani buni. Dar sa facem o incursiune in trecutul nu prea indepartat si sa aflam cum s-au pregatit unii dintre cei mai de seama fjscei pentru lupta decisiva.

Eu si Alecsmurfu am adoptat strategia transparentei, (cu alte cuvinte am fost transparenti si stravezii) renuntand la vizibilitatea noastra in mediul online (pe mess).

Probabil cea mai interesanta strategie a avut-o Mane(cunoscut printre fjscei ca Razvanel). Mane a trecut cu lejeritate peste faza de pregatire a examenului de licenta, aplicand strategia de eludare a responsabilitatii prin justificare: "Nu pot sa invat, simt ca ar trebui sa ma imbogatesc."

Mai mult, Mane a organizat impreuna cu Inconfundabilul si Managerul Szabo o celula de criza, a carui rol a fost sa-i duca pe cei 3 la mare, la bordul unei Dacii break 1300.

Relationistii au recunoscut, insa, ca nu aveau pregatit un plan de management al crizei, atunci cand Mane depasea la 150 de km/h tiruri pe timp de ceata.

Cei 3 au ajuns inapoi in Bucuresti cu bateriile incarcate si au luat parte impreuna cu ceilalti fjscei la batalia finala. O batalie totusi prea mica, pentru o dorinta atat de mare!

Epilog

Nu am mai scris pe blog in ultima vreme pentru ca eliminarea prematura de la Cupa Universitatii a deschis o rana care se va vindeca probabil in timp. Acum, inca doare mult prea mult.

Acest blog s-a nascut din dorinta noastra de a face impreuna ceva special, atat pentru aceasta facultate( care in ultimul timp este pe o panta descendenta in ceea ce priveste sportul), dar si pentru noi. Ne-am dorit asta nu pentru a ne bucura de vreo recunoastere din partea cuiva( nu suntem naivi), ci din pasiune pentru fotbal. Atunci cand faci ceva din pasiune, iti doresti cu ardoare sa fii cel mai bun. Poate parea patetic, dar eu cred ca am fost cei mai buni, insa uneori sansa, starea de spirit, un arbitru care clipeste prea des atunci cand mana pacatuieste, toate acestea sunt obstacole care iti bareaza drumul. Din pacate, nu am fost suficient de inspirati incat sa le depasim pe toate. Regretele sunt mari pentru ca Teologia Ortodoxa a ajuns in finala(pierduta cu 1-4 in fata Dreptului). Nimeni si nimic nu ne poate convinge ca nu am fi meritat sa ajungem acolo. In niciun caz popii.

Povestea generatiei noastre s-a incheiat trist... . E timpul, insa sa mergem mai departe, pentru ca o noua echipa este pe cale sa se formeze. Prima conditie pentru ca acest lucru sa se intample este indeplinita...entuziasmul. Vor avea, totusi, o misiune dificila, pentru ca inainte de a fi o echipa, trebuie sa fie mai intai prieteni.

Capitanul reprezentativei FJSC-ului va fi Alex Nedea, cel care va avea misiunea de a construi o echipa care sa calce pe urmele generatiei de aur.
In ceea ce ma priveste, nu m-am decis inca unde voi urma masteratul. Voi face acest lucru dupa ce voi de examenul de licenta. Daca voi alege sa-l fac la FJSC, iar timpul liber mi-o va permite, nu voi ignora o eventuala invitatie a noului capitan de a juca din nou pentru FJSC si ma voi supune regimului impus de el( nu sunt singurul care ia in calcul aceasta posibilitate).

A venit vremea sa va multumesc voua, coechipierilor mei, pentru acesti 3 ani frumosi de cand ne tot julim impreuna genunchii pe terenul de fotbal. Va doresc sa aveti parte de tot ce va doriti mai mult pe lumea asta, pentru ca meritati din plin!

Al vostru capitan,
Rigidu

Ai invins ? Continua! Ai pierdut ? Continua! (Pierre de Coubertin)

Dupa cum probabil ati aflat, am pierdut la loviturile de departajare un meci pe care l-am controlat de la cap la coada. Chiar daca am primit gol in ultimele 5 minute ale meciului, am revenit imediat si am impins meciul in prelungiri. Unul dintre cei mai buni oameni ai nostri, Alex Nedea, care a aparat excelent buturile FJSC-ului, a dorit sa publice pe blogul informal al echipei probabil ultimul mesaj.

M-am decis sa scriu cronica unui meci trist…
…si a unei echipe de prieteni adevarati !
In primul rand,am pierdut nu pentru ca am fost mai slabi. Am fost egali din primul pana in ultimul minut,sansa ne-a departajat. Din pacate trist pentru noi. Imi pare rau ca nu am putut sa va ajut mai mult la penaltyuri,imi pare si mai rau ca am pierdut acolo. Am vrut,am incercat,am pierdut,dar am iesit invingatori. Ca o ECHIPA!
Felicitari castigatorilor! Chiar daca reactiile lor dupa meci si modul exuberant de bucurie m-au facut sa ii dispretuiesc in acel moment.Totusi, nu e finala Champions League,ci un simplu meci. Arbitrat de un amator. Sunt convins ca am iesit invingatori de pe teren,nu a pierdut unul sau altul meciul,ci noi toti,echipa de la fjsc. Atat despre meci!
Dezamagirea care se citea pe chipurile voastre m-a facut sa ma gandesc ca asa vom ajunge si noi,bobocii. V-ati sacrificat pentru un vis,un vis inceput de voi in aceasta facultate. De aceea va promit ca anul viitor vom incerca sa castigam cupa si pentru voi! Sper sa ramaneti asa cum sunteti acum si sa ne ajutati si in viitor. Noi doar continuam ceea ce ati inceput voi…din nimic ati facut brici.

Va multumim!!!

E vremea sa uitam durerea!

Va rog sa cititi aceste 3 noi postari in ordinea in care ele apar pe pagina.
A venit momentul mult asteptat. De maine blogul trece pe plan secund, iar noi trebuie sa dovedim ca valoarea noastra nu a fost cea din meciul de anul trecut. Suntem intr-un moment dificil acum, inainte de partida de maine. Ne reintoarcem la Cupa Universitatii dupa o infrangere rusinoasa. Sunt constient ca meciul de maine poate insemna eliminarea noastra si tocmai de aceea vreau sa constientizati importanta luptei de maine. Pentru ca va fi o lupta din momentul in care vom pasi pe gazon si pana se va auzi fluierul final. Lupta, insa nu o castiga intotdeauna cel mai puternic, si tocmai de asta mi-e frica.
Vreau sa va aduceti acum aminte de un moment dureros, pentru a face tot posibilul sa evitati greselile pe care le-au facut ei. Rememorati cum ati trait acel meci!

more about "E vremea sa uitam durerea!", posted with vodpod