Cum s-a văzut victoria cu Dreptul din teren

Lucică, unul dintre cei cinci eroi de astăzi, care, conform spuselor celor prezenţi la meci, ar fi evoluat fără greşală în apărare, a scris un post în care povesteşte istoria meciului cu Dreptul, văzută din teren. Deşi, contrar obiceiului său, care l-a făcut celebru în echipa bobocilor fjscişti, astăzi nu a consumat niciun "întăritor", vice-căpitanul s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor celor din tribune şi a contribuit la una dintre cele mai frumoase victorii ale FJSC-ului. În 5 oameni, cu portarul nostru, Marian, pe post de libero, noii fjscişti i-au umilit pe cei de la Drept chiar în faţa susţinătorului lor numărul 1, Manole, unul dintre arbitrii partidei. Iată cum a simţit Lucică partida:

Unu , doi, trei, patru , cinci. Mai număr o dată: unu, doi , trei , patru (cu emoţie), cinci … Nu îmi iese numărătoarea. Da, mă, asta este, suntem doar cinci. Jucăm aşa, nu avem ce face. Nici măcar Alex Nedea, căpitanul, care altă dată ne încuraja nu mai poate spune nimic.

“Băieţi, asta este, jucaţi aşa, luaţi bătaie oricum, sunt mai buni ca voi”, ne zice Manole arbitrul, într-o proastă încercare de a ne consola.

”Hai! Hai!!” ne strigă Nedea. Ne permitem o mică aroganţă, ne postăm cu toţii în faţa careului şi îi aşteptăm. Pase scurte. Vine. Ai mei, ca brazii, dintr-o dată se năpustesc spre minge. “Smurfule, unde îmi sunt gogoşilee?... Cum mai alerg eu acum?”. Dragoş recuperează. Un dribling scurt, al doilea, pasă spre Matei. Merge. Mingea se învârte şi în cinci. Şi încă ce bine se învârte! “Ba parcă îmi e poftă de o gogoaşă”. Nedea se agită pe partea dreaptă. Dragoş vine să apere reduta, până şi Matei, căruia nu îi stă în caracter să se apere, este la mijlocul terenului. “Vezi, Smurfule! Dacă veneai cu gogoaşa aia o scoteam pe asta!”.

Încep să meargă pasele. Oare cât mai rezistăm? În mintea noastră ştiam că la un moment dat vom ceda. Matei încearcă marea cu degetul. Fentă scurtă, şut şi GOOOOOOOLL!!!! Incredibil, cei cinci conduc cu 1-0! Manole zâmbeşte parşiv. De pe margine, echipa de aur se bucură mai mult ca noi.

Curat-murdar. Nu cedăm. ”A dracu' gogoaşa aia, Smurfule!!!”. Marian joacă un fel de libero. Mingea mai trece o dată pe lângă. Dreptul se năpusteşte spre noi. “Bravo Lucică…ia-l pe piept” :) Dragoş recuperează din nou. Neobosit, mai face o cursă spre poarta adversă. Aroganţa devenea deja prea mare. Cei cinci de la FJSC fugeau cât pentru două echipe. GOOOOOOLLL!!! Un auotgol al celor de la Drept. Glumiţa începea să devină glumă în toată regula.

“Smurfule, cum mă mai pornesc io din loc fără gogoşi?”. Pauza a fost bine meritată. Am tras în piept aerul jegos de Bucureşti şi hai, pi cai, oştenii mei. Cei cinci se ridică la luptă în faţa “armatei roşii” de la Drept. Gooooooool!!! 3-0 pentru FJSC, iar Manole scrâşnea printre dinţi “alea iacta est”. Ştiam că ne apropiem de o victorie frumoasă! Cu Codul Penal în discuţie publică, Dreptul abia dacă mai mişca. Cobra Nedea mai muşcă încă o dată pe contraatac, de data aceasta letal!! 4-0 pentru FJSC.

Un meci, o poveste, dar mai ales o echipă. Marian, Dragoş, Alex, Lucian şi Matei au fost o echipă. Aroma de vestiar nu mai este o legendă pentru noi, chiar se simte din plin. Şi dacă am învăţat ceva după acest meci este că: “Smurfule, se poate şi fără gogoşi, frate!!!".

P.S. Nu am vrut să îi menţionez pe cei absenţi pentru că oricum nu ar fi contat.

Lucică