Debut pentru fjscei in noul sezon!

Am deosebita placere sa va anunt ca echipa de fotbal fjscista va incepe pregatirile pentru noul sezon universitar. Intr-o discutie ca de la capitan la fost-capitan, Alex Nedea mi-a propus sa reunesc generatia de aur pentru un antrenament in compania actualului lot verde-portocaliu.
Astept sa va confirmati prezenta la antrenament printr-un comment in care sa precizati ziua si ora care va convine.

In alta ordine de idei, pe 20 septembrie se incheie perioada de transferuri si componentii generatiei de aur vor sti fiecare incotro se indreapta. Pana atunci, acestia se vor antrena cu FJSC-ul si, daca se vor intelege la contract cu Mihai, vor imbraca tricoul verde-portocaliu si in sezonul 2009-2010.

Maratonul campionilor fjscişti!

Man-maratonul a consemnat ieri o nouă ediţie pentru tinerii fjscei şi pentru invitatul special al acestora, antrenorul meu personal, Laurenţiu Vedinaş (în poza de jos).


Toţi cei prezenţi au căutat să-şi învingă limitele, încordându-şi toţi muşchii pentru a parcurge cât mai multe ture. Un plus de ambiţie şi de orgoliu l-a avut Managerul Szabo, care a încercat imposibilul, să-l depăşească pe cel care a reuşit să mă revitalizeze când toată lumea credea că ghetele mele sunt deja în cui. Deşi am terminat ultimul Man-maratonul, renunţând la alergat după ce am parcurs 4 ture întregi (în jur de 4 km, chiar mai mult după părerea tuturor, în afară de Man), sunt foarte mulţumit de cum m-am prezentat, demonstrându-i fostului căpitan al echipei fjsciste, Rigidu', că am şanse anul acesta să devin atacantul pe care îl visează. Surpriza serii, pentru ceilalţi participanţi (nu şi pentru mine), s-a dovedit a fi instructorul meu de fitness, care a încheiat Man-maratonul (7 ture), apoi a insistat să mai facă o tură şi l-am oprit cu greu să nu se îndrepte spre numărul 10. Managerul a trebuit să se declare învins după 5 ture şi jumătate, dar performanţa lui este de lăudat.

Cei trei care au terminat Man-maratonul, Unicul Căpitan, iniţiatorul său, Man (o mare surpriză pentru mine), şi Laur, merită toate aprecierile voastre, la fel cum le merită toţi participanţii, care au încercat să-şi depăşească limitele, precum Usain Bolt la 100 şi la 200 de metri. Sper ca data viitoare să reuşesc o performanţă şi mai bună decât cea de ieri, cine ştie, poate chiar să termin Man-maratonul, având în vedere că antrenorul personal mă va încuraja din nou, aşa cum a făcut-o la debut, spunându-mi că ,,Totul e în mintea mea" şi că pot să continui, atunci când simţeam că cedez.

Nimic n-a putut să-i învingă pe participanţi, nici măcar haita de 10-15 câini care i-a dat mari emoţii lui Man atunci când parcurgea de unul singur maratonul ce-i poartă numele. Nici chiar pizza mâncată de Manager înainte de marea întrecere nu l-a împiedicat să realizeze o performanţă pe care mulţi ar invidia-o, aproximativ 6 km alergaţi. Man-maratonul s-a încheiat cu două sprinturi, Unicul Căpitan arătându-şi măiestria în faţa ambiţiosului Laur, care a fost la un pas de a realiza o mare surpriză şi de a-l învinge. În celălalt sprint, Man l-a depăşit pe Manager, dovedind că diferenţa mare de înălţime nu e de fiecare dată foarte importantă. Până la următorul Man-maraton, Inconfundabilul vă salută şi vă invită să ne urmaţi exemplul ;)

Man-maraton pe negativ!

In aceasta seara de la ora 22 va avea loc o confruntare fara precedent in istoria man-maratonului. Vor lua startul de pe aleea principala a Parcului Circului, alaturi de mine, urmatorii: Mane (fondatorul man-maratonului), Managerul (cel care a ridicat man-maratonul la rang de arta), Inconfundabilul ( pana nu demult un vehement contestatar al miscarii in aer liber) si nu in ultimul rand, Laur (deja o legenda in randurile fjscistilor, este omul care a reusit sa-l puna pe Inconfundabil pe picioare, relansandu-i cariera atunci cand putini ii mai dadeau o sansa).

Colaborarea dintre Inconfundabil si Laur a inceput in urma cu 2 luni, Inconfundabilul fiind foarte multumit de rezultate: "Finule, ma simt de parca ma antrenez de cand lumea cu Laur. Stie cum sa ma ia, e un bun psiholog si scoate untul din mine la fiecare antrenament. Nu as renunta la antrenamentul Vedinas pentru nimic in lume". De partea cealalta, Laur vorbeste cu pasiune si satisfactie despre pregatirea pe care o realizeaza cu Inconfundabilul: "Stiam ca in el se ascunde o mare dorinta sa-i demonstreze capitanului sau de la FJSC ca poate fi atacantul pe care acesta si l-a dorit. Pentru asta lucram in fiecare zi, uneori chiar si pe negativ, pentru ca performanta se face doar cu sacrificii".

Acestea fiind spuse, eu, Mane si Managerul vom avea deosebita onoare sa testam in premiera absoluta capacitatea de efort a Inconfundabilului, dar si a celui care l-a antrenat in ultimele doua luni. Vom incerca sa va tinem la curent pe parcursul man-maratonului printr-un live text realizat de la fata locului.

Succes tuturor participantilor!

P.S. Participantii care nu reusesc sa incheie o tura de parc vor fi descalificati!

Toamna se numara fjsceii!

Incep acest post prin a va multumi pentru increderea pe care o aveti in noi (vezi sondajul) si va promit in numele echipei Aroma de vestiar - formata din inconfundabilul, john gotti, tanarul stanescu, sile si in cele din urma, cu voia dvs. ultimul pe lista, rigidu- ca vom face tot posibilul sa nu va dezamagim in demersurile noastre proactive.

A venit vremea sa vorbim si despre lucruri ce ne sensibilizeaza. Multi dintre componentii generatiei de aur au ajuns la o rascruce in cariera lor universitara. Foarte probabil, masteratul va duce la despartirea de cei care pana nu demult faceau parte din familia fjscista. Nu este exclus ca si eu sa fac parte din cei care parasesc etajul 6. Trebuie sa recunosc ca simt nevoia unei schimbari, imi doresc o noua provocare, insa nu sunt disperat sa plec si sa las in urma tot ce mi-a fost drag. Daca ma voi hotari sa raman, puteti fi siguri ca voi da totul pentru Mihai Coman si spiritul verde-portocaliu. Nu am uitat de unde am plecat. In toamna lui 2006 eram doar un student dezorientat, care urcase la etajul 6 in cautarea gloriei universitare. Chiar daca nu am avut mereu cele mai bune conditii de pregatire, conducerea mi-a intins o mana, ajutandu-ma sa conturez ceea ce mai tarziu avea sa devina mandria fjscistilor: generatia de aur.

In acest moment, lotul FJSC-ului este urmatorul: Capitanul Alex Nedea, Minunea Blonda, Emo-Mutu, Lucica Gogoasa si Marian. Exista sanse ca eu si inconfundabilul sa ne alaturam programului echipei in toamna, in cazul in care nu ne transferam pe Caderea Bastiliei. Nu cunosc situatia celorlalti membri ai generatiei de aur, drept pentru care ii rog sa le dezvaluie cititorilor nostri optiunile lor de viitor.

Fjscei-minune: Anghene, poetul pisicilor!

Sursă foto: supermen01.wordpress.com

În ultimul timp, foştii fjscei s-au abonat la ultima pagină a Adevărului de seară. Dacă alaltăieri am citit despre pasiunea sau talentul fostei mele colege Alina Stoica de a transforma nasturii în broşe (îi urez, cu această ocazie, la cât mai multe broşe vândute!), ieri seară am avut parte de o experienţă de lectură cu adevărat impresionantă: l-am cunoscut pe Şerban Anghene, omul care ,,A scris poezii pentru pisici", după cum sună şi titlul articolului. Pe acest artist (să-i zicem aşa, deşi în locul literei "r" ar fi fost mai potrivit un "u") îl cunoşteam, din vedere, din facultate. Paradoxal, nu am vorbit niciodată cu el, deşi sunt foarte puţine persoane din anul meu cu care să nu fi schimbat, măcar întâmplător, câteva vorbe. După cum spuneam, l-am observat de câteva ori pe holurile FJSC-ului pentru că, într-adevăr, e genul de băiat (?) a cărui prezenţă nu poate să nu fie luată în seamă. O să vedeţi puţin mai încolo de ce am pus semnul întrebării în paranteze. L-am investigat pe acest mare poet şi prozator (nu puteam să nu o fac după ce am citit acel grandios portret al său din Adevărul de seară) şi am descoperit că a dezvoltat, de curând, o relaţie online cu Bogdanf, oferind un premiu special la un concurs organizat de cel din urmă. Aveţi aici şi dovada.

Mă veţi întreba, mai mult ca sigur, ce legătură are acest Şerban Anghene a.k.a. "Supermen" cu blogul nostru şi cu echipa noastră. Blondul chiar spunea mai demult că aromadevestiar s-a îndepărtat de rolul său, acela de a fi o sursă de informare "from inside". Ei bine, paradoxal, Şerban Anghene e atras de fotbal (şi de badminton, dar asta e altă poveste, pornită probabil de la vehemenţa cu care susţine homosexualitatea). Ca şi celălalt mare scriitor fjscist, Petre Flueraşu. Cu ei şi cu Iliuţă Schiau în echipă, sigur am fi învins Teologia ortodoxă. Am fi fost acoperiţi pe toate posturile: poezie, proză, dramaturgie, eseistică, orice. Full options.

După cum am afirmat mai sus, susţine cu vehemenţă homosexualii deşi autoarea portretului nu îl întreabă nimic despre acest subiect: "Nu înţeleg de ce homosexualitatea este tratată ca o problemă. Este ca şi cum mie îmi place vanilia, iar ţie menta". Iată de ce am pus mai devreme semnul întrebării după cuvântul băiat.

Surse din cadrul FJSC-ului mi-au declarat că tânărul este îngâmfat. Fireşte, oricine a primit premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun manuscris al unei persoane de sub 35 de ani trebuie să fie îngâmfat. Nu vorbeşte cu noi, plebea. Noi îi urăm cu toate acestea la cât mai multe premii, ca cel primit pentru sublima operă ,,Viaţa unui şef de departament povestită de fiul său, Supermen". Şi, la final, Inconfundabilul le oferă cititorilor săi o descriere unică a poetului pisicilor, ce-i drept, de mai demult, de pe blogul radioului unde lucra sau lucrează marele scriitor: "Când nu este pe teren si nici la facultate, sufera de o boala incurabila numita scris. Recent a suferit un roman acut si se simte apasat de amenintarea maligna a urmatoarelor. În plus, prevede izbucnirea unui sindrom dramaturgic. (...) Are plete saten si o pisica alba de 13 ani."

Bulgaria şi fraţii absintului!

După cum aţi aflat deja, o parte din fosta mare echipă a FJSC-ului, adică Unicul Căpitan Rigidu', Managerul Răzvan Szabo, şoferul nostru, Man (cel mai sigur conducător auto din lume, care pe ceaţă abundentă depăşeşte tiruri în curbă şi forţează Dacia break până la 150 de km la oră) şi eu, a fost la mare. Şi cum toată lumea schimbă Marea Neagră de la noi cu cea de la bulgari, am ales şi noi ca destinaţie Sunny Beach, care conform spuselor Căpitanului e cea mai tare staţiune a vecinilor şi prietenilor noştri :) Drumul nu a fost presărat deloc de emoţii, cel puţin pentru noi căci Man recunoştea că "l-a dat bine tovarăşul" Szabo pe serpentinele din Bulgaria. Se pare că Managerul nu a uitat prea uşor spaima pe care ne-a tras-o Man când pentru 10-15 minute în plus ne risca viaţa la fiecare manevră pe care o făcea. Se pare că celebrul condus cu zâmbetul pe buze (şi cu piciorul stâng pe bordul maşinii) e din ce în ce mai aproape să devină numai o legendă căci Man simţea cum îi fugea pământul de sub picioare când Managerul a luat o curbă cu 150 de km la oră. Deşi nu l-am văzut atunci, se subînţelege că puteai citi haos în ochii lui când i-a spus specialistului nostru financiar: "Mane, zboară cauciucurile!!!". Dar destul despre cel mai lung drum din viaţa lui Man.

Cum am ajuns în Bulgaria, am fost surprins de calitatea Mării Negre. Nu e transparentă ca Marea Egee (care l-a entuziasmat pe Badea), dar, totuşi, ai senzaţia că te afli într-o altă mare faţă de cea din Mamaia. N-am văzut pic de alge, ceea ce mă face să mă întreb: Ce mama naibii îi fac bulgarii ăia de arată aşa la ei şi la noi pare cea mai jegoasă mare din lume? Cluburile, iar, de mare angajament, cum îmi place mie să spun. Ce-i drept, pline de nordici, care se fac atât de praf că ajung să cadă pe stradă. Bineînţeles, nu puteam să îi las pe Unicul Căpitan şi pe Manager să scape fără să dăm câteva shot-uri de "băutură a zeilor", cum am denumit eu absintul, extrem de mulţumit de euforia pe care mi-a dat-o în nenumărate seri.

Am dansat şi la bară, Man a atras privirile unuia care era suficient de beat încât s-a prăbuşit pe masa cu care dansa împreună cu fostul nostru Mister, în cele din urmă Man luându-l de o parte şi explicându-i politicos ceva (probabil faptul că se afla cu prietena lui în vacanţă). Nu ştiu ce i-a zis Man, dar cert e că am scăpat de autistul ăla care, trebuie să recunosc, începuse să mă enerveze la un moment dat.

Inconfundabilul a făcut pe animatorul în câteva rânduri,
Managerul Szabo a făcut senzaţie în staţiune, aruncându-se în gol de la etajul 4, ţinut doar de nişte corzi (un fel de bungee jumping în miniatură), iar Căpitanul s-a ţinut scai de mine să mă dau pe cel mai periculos tobogan de la Aqua Park. Mi-am înfrânt şi răul de înălţime şi am învins, aruncându-mă de la 30 de metri distanţă de pământ pe cel mai abrupt tobogan. Iată-l aici pe Căpitan, surprins într-o ipostază romantică împreună cu asistenta inimii sale:
Managerul Szabo ne-a dat clasă, cu porno-îngheţata, fiind singurul care a reuşit un deep throat de senzaţie. Deşi nu am surprins acel moment (din considerente tehnice), vă oferim unul anterior, foarte asemănător cu acela:
La final, un singur regret: Mane, n-ai dat un absint cu noi! :(